Pietrele pretioase sunt minerale care, asa cum le spune numele, sunt valoroase datorita calitatilor estetice pe care le au. Se folosesc ca bijuterii sau in scop decorativ in diferite aranjamente ornamentale de mare valoare.
In denumirea generala de pietre pretioase intra nestematele (cele mai frumoase pietre pretioase) si pietrele semipretioase.
Criteriile care includ o piatra in categoria nestematelor sunt, alaturi de cele legate de aspectul esetetic, cele legate de formula chimica, sistemul de cristalizare, culoare, indice de refractie, unghi de dispersie, duritate, clivaj, luciu, etc.
Originea pietrelor pretioase nu este numai minerala (anorganica), ci si organica. Fosile precum chihlimbarul, coralii si perlele se regasesc printre aceste valori.
Valoarea si interesul pentru pietrele pretioase a dus la aparitia unei stiinte speciale care le studiaza: Geomorfologia.
Probabil ca, pietrele pretioase au fost folosite ca bijuterii încă din epoca de piatra.
In perioada antica pietrele pretioase erau folosite alaturi de metalele pretioase (aur si argint), dar si alaturi de alte materiale. Inca de atunci se stiau : diamantul , rubinul, smaraldul , safirul, berilul si chihlimbarul.
In antichitate, ca si in evul mediu, pietrele pretioase se slefuiau numai in forme rotunde.
Slefuirea lor cu fatete a inceput sa fie practicata cu cativa ani inainte de anul 1500.
Pietrele prețioase șlefuite sunt numite în vorbirea curentă „giuvaeruri”.
Din categoria pietrelor pretioase rare, de frumusete deosebita, cu duritate relativ mare pe scara Mohs, frecvent folosite ca bijuterii, fac parte: diamantul, rubinul, safirul si smaraldul.
Piatra prețioasă șlefuită cu fațete asemănătoare cristalului, cu o formă estetică deosebita care accentuează luciul și efectul de reflectare a luminii este foarte apreciata.
Cel mai reprezentativ exemplu este briliantul, obtinut prin slefuirea diamantului cu fatete multiple.